miercuri, 3 noiembrie 2010

Coloana oficiala

E dupa ora pranzului si tramvaiele care curg pe strada Stefan cel Mare sunt pline de elevi zgomotosi iesiti de la ore, de batranei care vin tarand dupa ei sacose de la Piata Obor si de provinciali care merg catre Gara de Nord. Linia de tramvai serpuieste cand pe o parte cand pe alta a strazii, ocolind gropile imense in care mii de oameni lucreaza zi si noapte pentru construirea liniei de metrou. De la statia Barbu Lizeanu urca mai multi muncitori de la metrou cu lopeti si harlete, trimisi de sefii lor la alta lucrare. La Colentina tramvaiul inghite in burta lui oameni veniti cu treburi in zona, cei mai multi la spitalele din Doctor Grozovici, dar si itebisti guralivi care au condus noaptea si dimineata trolebuze si autobuze si acum se duc acasa sa se culce, dupa ce au trecut din mana in mana o sticla de bere de un litru in parcarea policlinicii.
Aproape de statia Circul de stat vagoanele se burdusesc cu alte zeci de calatori veniti de la intreprinderile din zona si care par dupa aspect navetisti. Gafaind printre excavatii tramvaiul trece de Tunari, de Dinamo si intra in linie dreapta la statia Calea Dorobantilor. Unii coboara, altii urca, in tramvai este ca in viata. Cand sa plece mai departe spre gara, tramvaiul franeaza brusc si apoi incepe sa dea inapoi, metru cu metru.
- Ce se intampla?
- Vine coloana!
- Care coloana?
- Coloana oficiala, a lu' nea Nicu! zice un muncitor si toti colegii lui se hlizesc.
Vad pe geam o masina a militiei care blocheaza circulatia spre Gara de Nord punandu-se de-a curmezisul strazii. Un militian nervos si transpirat fluiera de zor si face semne energice cu mainile, ca si cum ar dirija un cor invizibil, catre toate vehiculele de pe strada sa dea inapoi. Cu injuraturi, claxoane, tipete si maraieli soferii dau inapoi 15-20 de metri, asa ca portiunea de strada de pe Stefan cel Mare ramane goala pana la Calea Dorobantilor. Ma dau jos din tramvai curios si o iau agale catre Dorobantilor, in fata la Perla. Pe ambele capete ale intersectiei strada Stefan cel Mare a fost eliberata de masini. Cozile de autovehicule se intind pana spre Spitalul de copii Grigore Alexandrescu intr-un sens si pana la strada Galati in celelalt sens si continua sa creasca. Cate o Dacie de militie vopsita alb-albastru blocheaza fiecare sens de circulatie de pe Stefan cel Mare. Calea Dorobantilor este libera de orice trafic. Din cand in cand dinspre centru trec in viteza masini de militie cu ofiteri agitati care urla prin megafoane:
- Scoate TV ala din spate de la Perla si du-o intre blocuri!
- Aduna cutiile alea de carton de pe trotuar!
- Circulati tovarasi circulati!
Pe strada sunt putini trecatori, majoritatea grabiti si indiferenti la spectacolul care se repeta zilnic, cel putin de doua ori. Bucurestenii sunt imuni si nu par sa fie impresionati de ce se intampla, ba chiar cate unul traverseaza cum il taie capul de-a dreptul strada pustie, scotandu-i din minti pe militienii care fluiera umflandu-si obrajii si umplund fluierele de saliva. Si nu sunt putini. Militienii. In afara de echipajele de la circulatie care au blocat strazile laterale, alte zeci de uniforme albastre sunt vizibile pe ambele trotuare ale Caii Dorobantilor, cam la 20-25 de metri insirate unele fata de altele. Toti sunt agitati, unii poarta in mana niste statii de radio-receptie de culoare albastra prinse intr-un toc de piele maron si cu antene telescopice lucitoare. Statiile sunt mari ca niste caramizi si agitatia celor care le poarta misca antenele de parca a fi antene de insecte.
Insiruiti pe trotuare, dar mai apropiati intre ei decat militienii sunt "baietii cu ochii albastri". Nu stiu de ce le zice asa, pentru ca intre ei sunt multi bruneti, unii aproape tigani. Probabil de la petlitele de pe uniformele trupelor de securitate care sunt de culoare albastra, aproape bleu. Mai bine le-ar fi spus "costumele negre" caci toti sunt imbracati la fel de parca ar merge la inmormantare: costume negre "de-a gata", camasa alba, cravata neagra, sau in cel mai fericit caz inchisa la culoare, pantofi negri. Toti sunt bine facuti, unii chiar solizi, toti sunt tunsi scurt si daca te-ai intalni cu el pe strada n-ai da doi bani pe el, n-are nimic care sa-ti atraga atentia, decat poate umflatura de sub brat, care poate ascunde vreun pistol, sau poate vreo statie de emisie receptie portabila. Statiile lor sunt mai mici decat cele ale militienilor si unii care par a fi sefi au un siret negru spiralat ca de telefon care coboara din ureche in intunecimea costumului.
Pe strada trec din ce in ce mai multe masini cu girofaruri, unele de la militie, altele de la "secu", cu girofare si uneori cu semnale sonore ca un croncait elecronizat, rar cu cate un ordin rastit catre cei de pe trotuare, semn ca aproape toate lucrurile sunt in ordine. Un curent electric trece apoi printre militieni si securistii de pe traseu:
- Vine! Vine! Atentie vine! Vine tovarasu'!
Dinspre ASE trec in viteza cateva masini. Un antemergator de la militie cu semne de circulatie si cu girofarurile aprinse. Un antemergator de la securitate cu un singur girofar albastru lipit cu o ventuza pe capota. Apoi o ploaie de masini care trec in rafala prin dreptul meu, majoritatea negre si foarte lustruite, pline de antene si apoi spre sfarsit trece masina Carmaciului intr-o viteza nebuna. Vad intr-o fractiune de secunda un crampei din chipul Tovarasului, chipul cel mai mediatizat din Romania socialista, dand din mana asa cum face cand isi tine discursurile la marele mitinguri populare de prin orase. Nu stiu cu cine vorbeste ca n-am vazut, dar dupa gesturi dadea indicatii. Militienii de pe marginea strazii saluta militareste intepeniti in pozitie de drepti toata coloana. Baietii de la "secu" se intorc cu spatele la coloana si cu fata spre noi si ne scruteaza atent si sever. Poate sa ne descurajeza daca vrem sa scuipam, sau sa ridicam pumnul, sau macar un deget de la mana intins intre celelalte flectate. Sau sa ne aplecam sa ne legam sireturile cu spatele catre seful statului aratandu-ne turul pantalonilor rosi de atata stat pe bancile invataturii. Nu se intampla insa nimic, majoritatea oamenilor muritori de pe strada nici macar nu se uita la coloana, ca mine care sunt din provincie si asist pentru prima data la eveniment. Doua cucoane de la aprozarul din apropiere flutura mana ca la trecerea unui tren. Lor le convine Nea Nicu, de cand cu cotele au prins osanza si si-au facut pana si buletin de Bucuresti.
Apoi iar masini cu doua si trei antene, negre sau bicolore de la militie si in sfarsit toata lumea rasufla usurata, ca in poezia lui George Toparceanu dupa ce a trecut acceleratul. Microbuze TV vopsite in culori banale aduna de pe marginea strazii baietii cu costume negre si apoi dispar in tromba pe strada inca pustie. Mai rau de militieni pe care nu-i aduna nimeni si care trebuie sa faca fata la balamucul din intersectie. Toata lumea vrea sa plece repede si asa au intarziat destul, spectacolul cu Nea Nicu in rolul principal a durat peste 20 de minute. Incet incet cu zdranganit de tramvaie, ambalare de motoare, rateuri de esapament, claxoane, caraieli de cutii de viteza obosite, scrasnet de frane, "ba pe-a matii bai boule!" si alte asemenea referiri la familie, maternitate, viata sexuala si lumea de apoi, coloanele se pun in miscare. Si stopul de la Perla care era pe galben intermitent acuma se apuca de ros-galben verde. Numai pe sensul de mers catre Consiliul de stat de pe stefan cel Mare coloana nu porneste. Masina militiei care bloca sensul nu porneste. In timp ce un militian incearca transpirat tot sa demareze, colegul lui se lupta cu soferii dezlantuiti in infernul sonor de pe strada. Pana la urma din coloana se desprind cativa soferi mai indrazneti, care vin la masina militiei si-i ridica capota, cercetand cu o privire experta maruntaiele masinii sa afle cauza nefunctionarii motorului.
- N-are benzina domle'! N-are benzina! 
Vestea se transmite din om in om si fiecare adauga vesel cate ceva:
- A facut Melitia "pana prostului!" 
- Ha-ha! A ramas caralii fara molotov!
- Ce ba, nu si-au luat cota de la Peco?
- Sa-si ia militia masina cu talpigi ca la Fred si Barney!
Si in hohote de ras, sau numai insotiti de zambete si de priviri ironice, masina cu cei doi militieni rosii la fata si transpirati, ramasa fara benzina in intersectie, este impinsa de multime spre scuarul din fata statiei pentru a elibera drumul. Coloana greoaie se misca in zgomot si fum de motoare turate, ca o rama uriasa.
In tramvaiul din care am coborat n-a mai ramas aproape nimeni, majoritatea a luat-o pe jos spre gara, inca de cand ne-am orit in statie. Doar bancile de pe partea dreapta sunt ocupate de muncitorii de la metrou in salopetele lor murdare de pamant si cu lopetile sprijinite de fereastra vagonului. Nu se grabesc nicaieri, sunt in timpul serviciului, iar spectacolul strazii merita a fi absorbit prin toti porii, pentru a fi povestit seara celor de acasa:
- Azi l-am vazut pe tovarasul Ceusescu! A trecut pe langa mine la o aruncatura de bat, mi-a facut cu mana!
- Tie ba, ti-a facut cu mana?
- Da fa! Ce te miri atata? E popolar chiar daca e Prim'!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu